Penguanity, un scurt debriefing.

Noi, mîndrii cetăţeni al polului sud, penguinii venim cu un ultimatum fată de omenire. Nu, nu luaţi în serios ameninţările, pentru că în orice caz nu aveţi nici o şansă îmotriva noastră. Avem o bază pingumilitară pe lună, şi doua pe Terra, polul sud şi cel nord. Cam aşa.

Generalii noştri duceau discuţii intense asupra unei tactici de atac efective asupra umanităţii, non-stop 5 zile.

Şi au ajuns la concluzia că trebuie să anihileze cele mai importante puncte militare şi bunchere strategice de pe pămînt, o particică din plan arată în aşa fel. Nu pot dezvălui absolut tot.

Luăm avantaj în spaţiu,  cel aerian, şi facem un embargo total. Astfel, pămîntenii nu se pot refugia în cosmos. Rămîne doar să capitulaţi, sau exterminare inevitabilă.

Iată aşa vor arăta oraşele voastre pentru nesupunere !

Acum, vă rog să faceţi cunoştinţă cu o mică parte a armatei noastre pegnuinice.

Soldat Regular.

Tehnica Mobilă.

Şi un tanc, foarte efectiv în lupte la distanţă mare şi nu chiar.

Deci, voi vă alegeţi soarta, făceţi-o cu cap. Aveţi timp pînă în decembrie 2012.

Kawabanga !

Nu v-aţi aşteptat, da ? Nici eu ! Acum 5 minute mi-a venit poftă să scriu ceva pe blog.

Măria Sa, furculiţa vă felicită pe fiecare în parte de 42 de ori cu noul an sosit, şi serveşte 23 de pahare de şampanie, pentru voi !

Cred că reîncep activitatea, nuştiu, şi nici pe cît )

P.S. Urmează a fi critică absurdă, observaţii şi life-hacks )

Shaduck

De peste mări şi ţări, dintr-o geantă a apărut o fiintă mai puţin vie decît noi, omenirea.E galbena, e acvatica, îmsă nu e spongebob, e mult mai cool, e un SHADUCK, sha vine de la pseudo-grecescul antic shapasnîi ce semnifica periculos, duck deja cred că ştiţi de la ce provine)

Uită de Chuck Norris,  Stalone, sau alt erou actual sau al copilăriei tale, Shaduck e groaza  nu numai a taracanilor, ci şi a întregului univers.

Shaduck respectă cei ce beau ceai, aşa că dacă tu îl beai, primeşti +10 puncte de uvajănie automat !

Şi la temă, iată şi gif-ul realizat întîmplător la o pereche )

Plouat în cap.

Aventuri prin ploaie.

Pornindu-mă la o întilnire cu nişte studenţi de la UTM, planificată în centru, am nimerit în cea mai enormă ploaie pe care am observat-o în ultimul timp.Cel mai tare mi-i ciudă pe faptul ca nu am luat o umbrelă cu mine, în rest nu prea regret că am fost ud leoarcă, puteai scurgea de pe mine apă si umple de la zero lacul Ghidighici.

Cel mai iritant fapt e că, nici nu dovedeşti sa ieşi din scară, că deja eşti ud fără ca să-ti dai seama de asta.Acum cel mai motivant lucru devine găsirea unui adăpost, unde să aştepţi transportul.Stai alături de alte persoane, urmărind cum picăturile de apă se izbesc de asfalt, şi păreau a nişte zero-uri japoneze ce săvîrşeau un act de kamikadze, ducînd o luptă cu pămîntul.Se aproprie troleibusul, se deschid uşile, îmi iau viteză, însă tot ajung ud înăuntru, îmi găsesc un loc lîngă fereastră şi mă aşez.Peste vreo zece minute observ că scurta se face tot mai udă, şi am observat că apa pătrundea şi înăuntru.M+am sculat, şi am trecut în centru, troleibusul era plin de fisuri ce dădeau scurgeri de apă, mai că ne inundam pe dinăuntru, se formase şi o băltoacă înăuntru.Ajung la staţia de care am nevoie, şi am uitat să menţionez că în decurs, ploaia a devenit mult mai abundentă, cinci metri parcurşi şi în 3 băltoci călcate, şi eram ud cum nu se mai poate imagina.Plus la asta am fost nevoit să mai parcurg strada, să evit nişte maşini care mai că nu mă pocneau, măcar ca era zebră şi aveam privilegii.

Şi cam aşa a fost, nimerit în numeroase băltoace, plouat din cap pînă în picioare, şi mi-am învăţat lecţia, sau morala zilei.Cînd ploua, ia-ţi umbrela.Clar lucru că nu o voi respecta))

Staţie paranormală.

Astăzi vă aduc un post din lumea paranormalului moldovenesc.Uitaţi de calendarul Maya şi de planeta X sau Nibiru ce va da o îmbrăţişare cosmică pămîntului, uitaţi de tot ce aţi auzit pînă acum, sunt poveşti pentru copii.

Recent, în Chişinău am descoperit o staţie de troleibuse/autobuse, unde sunt distruse legile fizicii ! Sau poate e prezentă vreo fisură în acel loc, ce crează zonă de anti-gravitaţie.Vorbind mai concret, am observat cum acoperişul staţiei stopează mişcarea pacheţelelor de ceai lansate în cer.Nu mă credeţi ? iată şi două fotografii.

Unind aceste puncte am obţinut un desen straniu, pînă cînd nu i-am găsit o explicaţie exactă, dar îni voi continua studiile în privinţa dată.Zona dată se află în sectorul botanica, dacă îi este cuiva interesant)

Şi da, am avut o idee care constă în următoarea

Să privatizez aria dată, în care predomină antigravitonii,şi să contactez NASA, pentru o viitoare asociere, să le dau în arendă zona dată pentru a lansa în cosmos nave sau sateliţi cosmici.Sunt sigur că vor fi deacord, şi voi avea un venit bunişor, nu ?)

Şi pentru sfîrşit vreau să adaug că asta nu e unicul loc unde vezi aşa ceva, la o staţie finală de maxi-taxi, în copaci cresc pachete de ceai de care doreşti Greenfield, Akbar şi altele.

Despre perne.

Pentru început vreau să mulţumesc acelei persoane care a inventat-o.Ea, posibil este una din cele mai iubite atribute pentru dormitor, alături de pat.După cum aţi văzut şi în denumirea post-ului, merge vorba despre perne.

Această adunătură de pene într-un material, care la rîndul său tot e înfăşurat în alt material, deobicei alb, însă deja sunt şi color.Ea îţi aduce plăcerea somnului, fiind un loc de parcare pentru capul nostru chinuit.

Cu toţii ştim că perna are şi partea opusă, care nu intră în contact cu capul nostru, şi cu toţii ştim că ea e rece ! da, rece ! Acum pe căldura asta, cînd somnul devine un chin, defel plăcere, întorcînd perna, sau băgînd mîna sub ea, dai peste acea plăcere a răcoarelui, de care acum ducem lipsa.Însă nimic nu e veşnic, după cîteva momente, ajungem la un echilibru termic, şi plăcerea dispare.Atunci repetăm procesul cu întoarcerea pernei.

De un timp îndelungat, am o deprindere pe care mulţi o cred stranie.Dormiţi cu capul sub pernă? eu da.Nuştiu, pun perna pe cap, şi se face linişte împrejur, e plăcut, e ceea ce am nevoie pentru un somn aproape ideal.

Însă perna poate fi şi o armă letală, din neatenţie.Sunt sigur că la grădiniţă cu toţii v-aţi jucat cu pernele, şi a-ţi nimerit sub una din ele.Mie mi s-a întîmplat, am avut panica, insuficientă de aer să răsuflu, însă n-am păţit nimic.Fiţi mai atent cu aşa distracţii)

O zi bună, şi un somn plăcut vă doresc eu !)

Despre ochi, cred.

Idee nu am cu ce se va termina acest post, însă scriu nişte care acum circulă prin cap şi nu pot scăpa de ele, deja de un timp foarte îndelungat.Şi îmi cer scuze dacă voi spune nişte lucruri deja demult constate, însă la care eu atrag prea multă atenţie.

Cum noi interpretăm lucrurile  ? Cum  le vedem ? adică da, te uiţi si vezi, însă rar cînd te gîndeşti că sunt de vină razele de lumină care se reflectă de acel obiect, şi astfel nimeresc pe sufrafaţa ochiului tău, după ce are loc procesul de refraţie şi focalizare, obţinem imaginea clară.Am mai citit ca cu ochiul liber, pe un teren plat poţi vedea pînă la şapte, sau pobil zece kilometri,  ar fi fain ca acest organ al văzului să poată funţiona ca un binoclu, însă e bine cum e făcut sa fie)

Ce ar fi dacă ar lipsi o culoare din spectrul nostru ? una din cele 3 culori roşu, verde  sau albastru, spre exemplu, nu ar mai fi toate aceste nuanţe, şi în genere ar cauza multă bătaie de cap designer-ilor ). Ce dacă noi interpretăm tot asta la nivel de subconştient, dacă întradevăr tot ce ne înconjoară are altă culoare ?  Şi ata e o maladie de care suferă absolut toţi )

Ei bine, mi-am eliberat capul de nişte gînduri în plus, poate că sunt nişte aberaţii pure, singur nu acord mare  atenţie, însă poate găsesc pe cineva care gîndeşte la fel ))

Nu aruncaţi cu pătlăgele în mine, mai bine făceţi-vă o salată !)

Ceai, ceai, ceai.

Cred că o bună parte de persoane cunosc deja fatul că sunt  un inrăit consumator al ceaiului, să fi fost o doctrină a lui, precis că mă alăturam, glumesc )

Cea mai bună bautără care am întîlnit în viaţa mea,  locul doi îi revine cafelei cu frişcă.E bun pentru orice situaţie din viaţă, eşti bucuros? ai depresie? te simţi rau?ai temperatură? ia o cană de ceai şi bucură-ţi simţul olfactiv, atenţie să nu vă frigeţi.

De la o vreme încoace am trecut de la ceai în pacheţele, la  frunze.Da ! Cinci minute în plus de aşteptare, însă merită, rezultatul e mult mai plăcut, şi însăşi procesul de preparare e mai complex aşa să zicem )

Pui apa la fiert, pregăteşti acel vas de sticlă pentru infuzie, pui o lingură de ceai frunze, torni apa clocotită deasupra,  astupi, aştepţi 5-10 minute, şi îţi torni deja ceaiul într-o cană, personal prefer alea de sticlă, mai pun o linguriţă de zahăr şi savurezi.

În timp ce scriam acest articol, iată ce mi-am preparat ))

Pre-Somn

Nuştiu cum să numesc asta, însă îi voi spune pre-somn, te culci în pat, şi încerci să adormi.Anume atunci începe să te străbată un flux enorm de idei nebune şi mai puţin nebune, de la unele aş fi în stare să strig Eureka ! te urăsc substanţă cenuşie pentru că îmi fac aşa ceva anume atunci cînd n-am chef de tine.Uneori mai văd şi imagini, fragmente din ziua dată, posibile acţiuni, observări, şi în genere un fel de totalizator.

Staţi, eu nu despre asta am vrut să scriu, nu despre capul meu, ci a altora, cei de afară.Da, celor de afară. De ce ? Cum ? Simplu, îainte de somn, cînd stai culcat în pat, auzi foarte bine ce se întîmplă afară, pentru referinţă, eu locuesc mai sus de etajul zece. De obicei, sunt nişte beţivi, care urlă, cîntă se sfădesc.Mai sunt şi cîinii care la miezul nopţii încep a fugări o pisică, sau hamăie pur şi simplu.Dar sunt şi nişte întîmplări ieşite din comun.

Spre exemplu, într-o noapte auzeam nişte strigăte, am ieşit la balcon, şi aud cum un tip strigă “Mi amore, mi amore !” , după idee mai trebuia să fie şi o domnişoară pe acolo, însă nu am observat-o, a mai urmat vreo cinci minute de strigăte de acest tip şi s-a terminat.

Alte ori, erau nişte bătăi dintre tipi, să zicem, un pic turmentaţi, se tăvălesc, nu nimeresc, ei vesel )

Dar astăzi a fost culmea ! M-au sculat niste strigăte de tip *ihuuuu*, *ihaaaa*, cum la nuntă sau alte serbări se aud.La ceas era ora cinci jumate, mlea ! m-au sculat idioţii. Ei bine, m-am culcat, am adormit mai departe, şi da ! au mai urmat strigăte care m-au sculat, dar treaba nu e în asta.M-am sculat complet pe la unsprezece, mă îndrept spre bucătărie, şi cum credeţi, ce aud ? DA ! la dînşii tusa încă continuă cu strigăte ! ZACALIBIT DEAM !

Ce perle  ai întîlnit  tu înainte de somn ?)

Chietrişica [Final Act]

Deci fraţi şi surori, am fost alături de această dramă a chietrişicăi care prin chinuri şi mult efort a ajuns cu bine la familia lui.Sunt bucuroşi , locuesc într-o casă bine amenajată.Plus la asta mi-au mai trimis un auto-portret al familie, nu iubesc să se fotografieze la public.Zice că îi va fi dor de voi, şi nu vă va uita !

Deci ei se află undeva prin zona dată şi cum se cuvine auto-portret de familie.